Hazard. Spre nicaieri in mod special. Iar dupa un an in piata Santa Catalina. Poema XX. Randul 23. Vad un Starbucks. E la nr. 12. Nu-mi amintesc numele strazii. Cel mai probabil aici lucreaza. Cate magazine Starbucks sa fie in Valencia la nr. 12? O cheama Amalia. Intru. E acolo. Ma recunoaste de la jumatea drumului de la intrare pana la casa. O recunosc de la jumatea drumului de la intrare pana la casa. Incepem sa zambim. Ma asez la rand. Ii cer un capuccino. Incercam sa fim seriosi. Ne este imposibil. Ii intind o bancnota de 5. Mi-o inapoiaza ducand degetul aratator in dreptul buzelor. Ma asez sa-mi beau cafeaua. E a doua in decurs de 3 sau 4 ani incoace. Simt cum tasneste mai tare. Ne revedem maine. San Vicente era strada.
Publicat de: cubiclaprinamericalatina | Decembrie 9, 2011
San Vicente nº 12
Anunțuri
Publicat în Valencia, prolog
Lasă un răspuns